Puls...

Dorul meu de poezie
Gramul meu de nebunie
Visul unei nopți de vară
Când stăteam prin parc, p-afară

Cu un zâmbet o străină
Iți pătrunde prin inimă
Își reia pe loc povestea
Și mândră își poartă vestea.

Dor de rimă, dor de tine
Chiar dacă nu o scriu bine
Chiar dacă nu îți fac poză
Chiar dacă nu îți scriu proză

Ești muză, asta e clar
Evadată din tipar
Prinsă într-o amintire
Cu cea mai dulce privire.

Astăzi îți urez mult spor
Eu mă pregătesc să zbor
Ne vedem când o să doară
Sau când vom ieși afară.

Calatorul...

Ai adormit din nou 

Și îți pot vorbi 

Deși îmi este teamă 

Că vei auzi 

Dar voi încerca  

În șoapte să-ți vorbesc 

Iarăși am greșit  

Iar mărturisesc 

Am crezut din nou 

Că o altă ea 

Îmi poate arăta 

Mai mult de un ecou 

Dar a fost o umbră 

O minciună sumbră 

O parte din tine 

Pentru o parte din mine 

Ei nu te cunosc 

Nimeni nu te știe 

Deși le recunosc 

Ești unică-ntr-o mie 

Ești greu de egalat 

Greu de controlat 

Și deși greu de imaginat 

Ești imposibil de uitat 

Dar am crezut că pot 

Era brunetă, cum ești tu 

Frumoasă, zâmbitoare 

De frumos doritoare 

Doar că i-a fost teamă 

S-a speriat deodată 

Nu m-a băgat în seamă 

Deși, a fost odată 

Era și ea ca tine 

Interzisă mie 

Doar una într-o mie 

Dar nu m-a vrut pe mine 

Acum e dispărută 

Eu m-am întors acasă 

De altul e cerută 

Dar astăzi nu-mi mai pasă 

Eu azi te am pe tine 

Și simt c-așa e bine 

Să mă întorc mereu 

Mereu îmi va fi greu 

Va fi greu să te uit 

Și nu spun că-mi doresc 

De când nu te-am primit 

Răspuns tot nu găsesc 

Voi merge-n univers 

Departe, ani lumină 

Vreo șase de acum 

Și număr în surdină 

Voi căuta trecutul 

Privit dintr-un prezent 

Unde sunt amărâtul 

Ce-a devenit absent 

Voi privi spre tine 

Spre noi cei de atunci 

Când totul era bine 

Cu nopți și zile dulci 

Și când se va sfârși 

Când iarăși va veni 

Sfârșitul, acea zi 

Când ne vom despărți 

Voi merge mai departe 

Și voi putea privi 

Iarăși poveste noastră 

Cu sentimente vii 

Voi fi un călător 

Un tânăr visător 

Care își duce dorul 

Prin spațiul mult și gol 

Ce va vedea povestea 

Care i-a fost odată 

Totul, eternitatea 

Iar zi, abandonată